Am trecut prin incercari greu de imaginat, prin relatii care mi-au rupt bucati din Suflet…

Dar intr-un final am reusit sa ies din cel mai intunecat colt al vietii mele, sa fac din casnicia mea, cea mai frumoasa poveste si sa pot ajuta zeci de mii de cupluri sa nu treaca prin ce am trecut eu!

Am 53 de ani si provin dintr-o familie modesta, din Brasov...

Mama mea renuntase la a mai munci pentru ca ”femeia trebuie sa aiba grija de casa”, asa spunea tatal meu mereu, in timp ce el, isi rupea mainile de dimineata pana seara in campul muncii pe un salariu de nimic… Cand termina munca, principala preocupare a acestuia era alcoolul, iar serile mereu se terminau cu certuri, batai, cuvinte grele si violente intre cei doi. Urletele de durere ma umpleau de neputinta… Debaraua devenise locul meu preferat pentru ca acolo eram ferita de acest cosmar.

Pentru ca imi doream sa scap de tot acest chin, si sa fug cat mai departe de momentele care sapasera in mine rani adanci, la doar 20 de ani m-am casatorit cu barbatul care, credeam eu atunci, ca este printul fermecat.

m facut o fetita si in ziua in care aceasta a implinit 1 an am primit si eu… prima palma. Apoi au urmat primele jigniri, loviturile din ce in ce mai agresive, iar ranile de pe corp si din suflet erau mai adanci ca niciodata. Asa am ajuns la a suporta niste batai greu de imaginat.

cat

Nu-mi venea sa cred ca trecutul a venit peste mine. Nu stiam ce sa fac.

Depindeam financiar de el, facultatea nu-mi daduse nicio directie, aveam un copil, divortul nici nu intra in discutie, pentru ca toata viata auzisem numai ca ”este rusine sa divortezi. Ce o sa zica lumea despre tine? Cine mai ia o femeie divortata cu un copil?”… Rusinea si frica de viitor era prea mare. Sa suport chinul parea a fi singura solutie. Din nefericire, asta am ales sa fac, iar aceasta decizie mi-a adus ani buni de suferinta. A fost…ingrozitor.

In ziua in care fiica mea a primit prima bataie zdravana de la tatal sau, am simtit ca innebunesc. Era de ajuns ca eu suportam atatea de la el, dar fata mea??? Ea nu era obligata sa suporte asa ceva. In acel moment, doar cu hainele ce le aveam pe noi, am luat-o si nu am mai privit o clipa inapoi. M-am oprit la singura mea prietena ce o aveam pe atunci, am cazut in genunchi si am implorat-o sa ma ajute.

Trecuse mai putin de un an… Cu greu faceam fata tristetii si golului meu interior, dar nu am lasat niciodata sa se vada asta pe fata mea. Nu imi doream ca fata mea sa simta slabiciune din partea mamei ei. Eu eram stalpul ei si asa trebuia sa raman.

Intr-o zi… M-a sunat o prietena sa merg cu ea la un curs de dezvoltare personala pe subiectul relatiilor in cuplu. Cu toate ca am fost sceptica, spunandu-mi in gand: “cine stie ce prostii spun cei de acolo, doar ca sa ne ia banii”, am zis totusi sa merg. Bine am facut! Pot spune ca a fost punctul de cotitura in viata mea si exact ceea ce avem nevoie in acel moment.

Cand am aflat ca o relatie fericita nu tine de noroc, ci de ”echilibrarea energiilor” si ca fara asta, sansele ca o relatie sa functioneze sunt minime, mi-am dat seama imediat de motivul pentru care relatia mea ajunsese in acel punct.

Atunci, am ajuns la concluzia ca nu e de mirare faptul ca majoritatea relatiilor esueaza. Cum sa functioneze, daca tot ceea ce stim despre o relatie se bazeaza pe invataturile parintilor, bunicilor, strabunicilor si caram cu noi bagaje si tipare din generatie in generatie.

Dupa acel curs… a inceput adevarata lupta cu mine. Curand am inlocuit tigarile cu cartile, emisiunile TV cu tot felul de cursuri de dezvoltare personala… Am inteles ca nu a fost vina mea pentru esecul acelei casatorii… Nici macar vina mamei mele pentru toata suferinta ce a ”incasat-o”.

La mai putin de doua luni, am intalnit… un barbat care mi-a redat speranta si de care m-am indragostit foarte repede.

Eram o femeie ranita, nu a fost greu sa se intample asta. Totul a fost frumos la inceput, cum este in fiecare relatie, dar la un moment… dupa cum bine stii si tu apar certurile, scandalurile si implicit gandurile de despartire.

Stiam in sinea mea ca lucrurile nu vor ramane frumoase la nesfarsit si ca singura varianta prin care pot sa am o relatie fericita cu acest om este ca eu sa imi curat Energia. Problema a fost ca atunci cand acesta a aparut in viata mea, eu inca nu eram pregatita. Abia dadusem de informatii si nu am avut timp sa le integrez.

Nu m-am dat batuta si am continuat sa am incredere. In acelasi timp studiam pe nerasuflate. Introspectie permanenta. Nopti nedormite. Cursuri. Incercam sa inteleg fiecare comportament al amandurora, fiecare reactie. Nu a fost usor sa scot casnicia din mocirla. Am avut o gramada de momente in care am vrut sa renunt… insa acea incredere de la inceput, ca orice casatorie este de fapt o binecuvantare si unu din cele mai frumoase daruri, nu m-a lasat sa renunt.

A fost momentul in care am inteles cu adevarat ce inseamna echilibrarea energiilor si renuntarea la tiparele negative.

Nu fi speriat de aceste cuvinte… Ce vreau sa spun prin asta e ca atunci cand mintea ta se va curata de anumite energii negative care vin din tipare, comportamente si reactii “imprumutate” de la altii, automat si energia dintre voi doi se schimba.

De ce? Pentru ca Energia ta il influenteaza pe el, chiar si atunci cand nu scoti niciun cuvant pe gura.

Efortul mi-a fost rasplatit cum nici nu-mi imaginam vreodata ca este posibil.

Efortul mi-a fost rasplatit cum nici nu-mi imaginam vreodata ca este posibil. De cand am inceput sa aplic tot ceea ce am invatat, comportamentul lui s-a schimbat imediat, eu m-am schimbat si relatia noastra dainueste de peste 20 ani. Suntem… actorii principali in cel mai frumos film si . Am incredere in mine, in el, in noi! Simtim iubirea la un alt nivel, ne sprijinim procesul evolutiv, respiram si inspiram fericire… Violenta, gelozia si reprosurile sunt acum dintr-un alt film… Si cel mai important, ma simt o eroina ca am reusit sa SALVEZ aceasta casnicie.

De atunci, am evoluat foarte mult si mi-am dat seama ca ar trebui sa imi schimb de tot domeniul si sa pornesc pe acest drum al cunoasterii de sine. Mi-am dat seama ca foarte multi oameni trec prin ce am trecut si eu si ca le este foarte greu acolo unde sunt. Asa am ajuns sa termin Facultatea de Psihologie, sa imi iau si doctoratul si sa ajung sa profesez. Asa am ajuns sa creez acest website si aceasta comunitate in care impartasesc din cunoasterea pe care o detin.

Sper sa iti fie de folos!

Book Cover

Lorem ipsum dolor

Lorem ipsum

Ut wisi enim ad minim veniam, quis nostrud exerci tation ullamcorper.

Lorem ipsum doloR